Zâmbet fals, dupã o mascã de cenuşã.
Gânduri de judecatã, dupã o vorbã linguşitoare.
Totul e bine cât timp se închinã laude la adresa lor.
Când se aduce adevãrul înainte, se adunã norii. Se anunţã ploi.
Dacã încearcã cineva sã zideascã pe partea lui de Cer, faptul cã este ameninţatã mãiestria lucrãrii lor, îi fac sã se încrunte.
Atunci cade masca purtatã cu atâta grijã, şi se poate vedea clar mândria şi ridurile sufletului lor greoi.
Atunci schimbã vorbele linguşitoare în cuvinte tãioase.
Faptele oricum invizibile până atunci, pierd şi umbra formelor de la-nceput.
Gesturile lor se transformă în săbii, şi cu tact şi eleganţă, te ucid.
Aşa sunt fariseii!
Cel mai dureros este că ei trăiesc printre noi.
Nu fac parte din lumea de dincolo de zidurile bisericii.
Ei sunt aşa-numiţii sfinţi.
Mai conduc biserica în rugăciune, sau la închinare.
Mai îndrumă păcătoşii la smerenie şi pocăinţă.
Fariseii, sunt cei mai buni actori!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu