Visul de perspectiva..

Viaţa nu ştim cum se schimbă, în fiecare clipă poate apărea altceva care să ne schimbe traseul destinului pe care am vrea să-l conducem noi, cu gânduri pozitive, dar întotdeauna trebuie să privim partea plină a paharului, chiar dacă mai este ceva de mers până la perfecţiune.”
Peste 10 ani… cum vei fi? Cum te vezi? Ce planuri crezi că le-ai îndeplinit? Eşti mulţumit din punct de vedere spiritual, material, profesional, familial? Vei mai fi atunci la fel de multumiţ/(a) cum eşti acum? Crezi că-ţi vei schimba mult înfăţişarea? Crezi că nu te vei mai recunoaşte? Sau vei ramane acelaşi/aceeaşi? Poate că nu vei mai avea timp să citeşti atât de mult (cum faci acum).. poate că nu vei mai avea timp să zâmbeşti orişicui (cum faci acum).. poate că nu vei mai avea timp să-ţi îmbrăţişezi familia.. vei avea mereu noi probleme de rezolvat, vei fi din ce în ce mai ocupat, «nu-ţi vei mai vedea capul de griji» soţia/soţul mereu cere bani.. copiii se îmbolnăvesc mai des.. serviciul îţi reţine mai mult timp decât normal… Ajungi la un final.. obosit, frânt, dezămăgit, cu gândul într-un viitor ce nu-ţi aparţine, cu gândul într-un viitor negru şi trist, în care nimeni şi nimic nu-ţi mai este pe plac, în care nu mai poţi discuta cu nimeni, (de.. X este foarte arogant.., Z este foarte.., etc).. Ce faci atunci?

Exista o scapare.. ! Şi ţi se luminează faţa J îţi aduci aminte cum în adolescenţă, bunicii.. citeau.. citeau într-o carte mare cu coperţi rupte, negre, îmbătrânite.. Oare ce se ascundea în acea carte pe care ei o păstrau cu atâta grijă? Oare ce se putea afla sub acele litere mari.. spui: nu înţelegeam prea mult atunci, dar îmi spuneau ca “totul se face prin puterea unui Dumnezeu”..Oare de ce eu nu am aceea carte în casă acum? Of, dar aceea Carte se află la mine în birou.. cu siguranta i s-au lipit filele.. are praf pe ea.. este nouă nouţă.. nedeschisă.. De ce până acum nu am deschis-O niciodată? De ce am vrut să rezolv problemele singur/(ă) şi nu am cerut ajutor prin rugăciune? De ce am ocolit rezolvarea? Sau o aştept să vină pe un platou “de undeva de sus”..”
Da.. este un Salvator care vrea să ne preia toate grijile, toate problemele, toate examenele netrecute, toţi munţii din calea noastră, care vrea să ne pună punţi pe care să paşim peste valurile învolburate ale acestei lumii.. care vrea să ne preia în braţele Sale atunci când nu mai putem de oboseală.. Oare de ce nu-i dăm voie să facă acest lucru? Dacă doreşti acest lucru cazi pe genunchi şi roagă-te cum n-ai mai făcut demult.. spune-I că vrei să-L laşi înaintea paşilor tăi.. că vrei să-I dai Lui cheile casei tale, să-I predai totul, să fii al Său pe veci!